Sf. Apostoli Petru si Pavel

În fiecare an, pe 29 iunie, Biserica creştină îi prăznuieşte pe cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai cinstiţi dintre apostoli, pe cei care L-au vestit şi L-au făcut cunoscut pe Hristos, atât iudeilor, cât şi neamurilor, pe Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Ei sunt cei doi mari corifei ai Apostolilor, care şi-au închinat viaţa propovăduirii "cu trup şi fără timp" a Evangheliei lui Hristos, fiind dascăli ai Adevărului Veşnic şi părinţi ai noştri spirituali. 
Despre Sf. Ap. Petru ştim că era originar din localitatea Betsaida, fiind fiul lui Iona şi frate mai mare al Sf. Ap. Andrei, "cel întâi chemat" de Domnul la apostolat. Era de profesie pescar şi se numea Simon, până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru (piatră): "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Iadului nu o vor birui" (Mt 16, 18). Ca om, după cum ni-l descriu evangheliştii, era o fire înfocată, cinstită şi plină de zel pentru Hristos. El este primul care l-a numit pe Iisus "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu". Cu toată dragostea pentru El, nu şi-a putut învinge slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Domnul Său, tocmai când era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. După Înviere va fi reabilitat, după ce, tot de trei ori, şi-a mărturisit din nou dragostea pentru Domnul.
După înălţarea la cer a Mântuitorului şi după po­gorârea Duhului Sfânt îşi va începe misiunea cea fără odihnă, pentru răspândirea credinţei. Pentru aceasta a străbătut drumuri lungi şi grele, propovăduind Evanghelia în Iudeea, Antiohia şi Pont, în Galatia şi Capadochia, în Bitinia, ajungând până la Roma. Aici, în Cetatea Ceza­rilor, marele pescar îşi va încheia strădania şi viaţa, în ziua de 29 iunie 67, când va îndura moarte martirică, în timpul persecuţiei dezlănţuite de împăratul Nero. Pe colina Vaticanului, acolo unde astăzi se înalţă frumoasa basilică  ce-i poartă numele, a fost răstignit cu capul în jos.
Sf. Apostol Pavel este supranumit "apostolul nea­mu­rilor", pentru că a predicat Evanghelia, mai ales păgânilor. Era bărbat învăţat, fariseu şi rabin, în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel şi cunoscător al învăţăturii din vremea sa.El s-a născut într-o familie de iudei bogaţi din Tarsul Ciliciei şi s-a numit Saul, până la întâlnirea cu Mân­tuitorul Hristos. La început, Saul a fost un adept înflăcărat al legii mozaice şi duşman de moarte al creştinilor. Pe când călătorea spre Damasc, pentru a-i prinde pe creştinii de acolo, Saul L-a văzut pe Iisus, care i s-a arătat în chip minunat şi a crezut în El. Din acel moment el a devenit unul din cei mai mari apostoli ai lui Hristos, "vas ales", care avea să poarte numele Lui înaintea oamenilor şi a împăraţilor. Va propovădui pe Hristos tuturor în trei mari călătorii misionare în Asia, Spania, Britania şi Italia. De la el ne-au rămas 14 epistole scrise cu diferite ocazii, către comunităţile creş­tine înfiinţate, din care emana grija apostolului pentru păs­trarea nealterată a învăţăturii creştine. Ajungând la Roma a doua oară, a fost întemniţat şi condamnat la moarte de crudul împărat Nero. I se va tăia capul în aceeaşi zi de 29 iunie 67, luând, astfel, împreună cu Sf. Ap. Petru cununa cea nevestejită a muceniciei.